Ce ne-a adus 2013

Anul acesta, mai mult decat oricare dintre cei 3 ani scursi de la diagnostic incoace, ne-a adus mai multa SPERANTA. Speranta ca David se va adapta din ce in ce mai bine acestei lumi...

2013 a fost decisiv in ceea ce priveste dezvoltarea lui. Mie, personal, anul acesta mi-a adus mai mult curaj atunci cand n-am mai avut terapeut. Asta se intampla undeva prin martie si sincera sa fiu mi-am pus destule intrebari, oare facem bine sau nu, sa nu mai cautam pe nimeni care sa lucreze cu David?

 Asta dupa ce gasisem aparent pe cineva sa lucreze alaturi de  David dar n-a fost sa fie.

Asa ca m-am bazat mult pe intuitie, pe ce-am mai citit, pe experienta altora in relatia cu copiii lor autisti pentru a avea succes in abordarea lui David.
Si am inceput sa lucram impreuna oarecum mai organizat.  I-am cumparat caietele speciale conforme cu varsta lui biologica.

Autism si sansa. Despre Craciun

M-am gandit mult la sansele de integrare sociala si de echilibru emotional  pe care le are un copil cu autism moderat fata de cele ale unui copil tipic care creste intr-o familie dezorganizata in care certurile si scandalurile fac regula. Si mai indeaproape, m-am gandit la sansele pe care eu le-am avut eu, copil fiind si sansele pe care  ma straduiesc sa i le ofer lui David.

Mai jos sunt parintii mei cu mine in brate, in Ajun de Craciun, 1980. Implineam un an.

Scrisoare catre fiul meu

Ma gandeam demult sa-ti scriu, inca din vremea cand erai departe de noi, in lumea ascunsa din mintea si sufletul tau. Pe atunci nu reuseam sa ne intersectam nicicum si desi ma amageam ca esti fericit doar pentru ca radeai, am inteles mult mai tarziu cat de nefericit si insingurat erai. Si cat de infioratoare trebuie sa-ti fi parut lumea noastra....

Despre dragoste si autism

Ce i-am facut lui David?

Greu de zis si de explicat in cuvinte... Manuale de ABA am tot citit si m-am ingrozit de multe ori de rigiditatea programelor. Povestind cu sotul meu, al carui timp este dedicat in  intregime lui David si lui Buni, am ajuns la concluzia ca nu aveam sa ne supunem copilul la zdrobirea intregii personalitati. Pentru ca programele ABA urmate ca la carte, asta sunt, dupa umila mea parere.

Si in ceea ce ne priveste, cred ca bine am facut.

Ce i-am facut lui David, asadar?

L-am iubit! 

 

Andrei sa traiasca!

Andrei a fost al doilea prenume ales pentru David si in fiecare an facem si din Sf Andrei o sarbatoare pentru baietel.  De primul lui Sf.. Andrei, tati i l-a cumparat pe deja faimosul Paul care  in 6 ani si-a pierdut mult din luciu, forma, ba chiar l-am si cusut de vreo doua  ori. Asa ca arata destul de jalnic dar e inca la loc de cinste alaturi de Mickey de plus.

Cred ca este important pentru copii, in general, sa fie sarbatoriti pentru ca in acest fel vor avea respect de sine, isi vor valoriza propria persoana si isi vor pretui si sarbatori si ei copiii candva. Pentru David, de fapt fiecare prilej de sarbatoare este unul terapeutic. Desigur, exista un mit conform caruia terapia comportamentala s-ar face doar intr-un cadru rigid la masuta, dar NU, terapia se face tot timpul si in orice mediu.