sâmbătă, 15 februarie 2014

Despre autismul lui David

Articolul acesta este menit sa raspunda unor intrebari,  sa sumarizeze dezvoltarea lui David. Nu este asadar un articolul despre autism in general. ci despre David.

Foarte multa lumea ma intreaba, de la medici la amici, cunostinte, parinti ai copiilor cu autism si nu numai: "a avut David vreo problema medicala care ar putea sa explice autismul?"



Da, stiu, majoritatea copiilor cu autism patesc ceva, fie se nasc prea devreme si /sau trec prin hipoxie, fiind privati mai mult sau putin de oxigen ori au alte probleme la nastere sau trec printr-o infectie ( meningita sau ceva din spectrul acesta ) la varsta de bebelus.

David s-a nascut la aproape 40 de saptamani prin cezariana, scor Apgar 10, 2700 g. Si avand in vedere ca de supravegherea lui in spital s-a ocupa Prof Dr Lupea,  unul dintre cei mai buni neonatologi, nu am cea mai mica indoiala ca David s-a nascut perfect sanatos. Da, era mititel, mititel dar asa eram si eu, nu exista studii care sa lege greutatea mamei de autismul copilului, am pornit in sarcina perfect sanatoasa dar subponderala.

Si totul a fost absolut in regula pana, as zice eu, pana dupa vaccinul de 6 luni cand, dintr-un copil care isi dorea sa vada lumea, acceptand sa stea sprijinit in sezut,  am vazut un copil care nu mai accepta decat sa stea culcat pe spate. De parca nu-si dorea sa ma vada lumea.

 In cele 2 poze, David are inspre 4 luni. Contactul vizual pe care-l face cu tatal lui e foarte sugestiv pentru un copil fara probleme de dezvoltare. Dar David nu si-a pierdut niciodata contactul vizual, in cea mai neagra perioada a lui, a fost cel mult intermitent sau sovaielnic.


"De ce? " am intrebat medicul de familie. Ne-a spus sa fim linistiti ca va sta fara probleme, ca nu e cazul sa ne facem griji. Si a stat in sezut singur, fara sprijin abia la 9 luni. La 10 luni s-a ridicat in picioare, dar n-a fost chip sa-l facem sa paseasca. Am fost iarasi linistiti cu "va umbla" si a umblat la 1 an si 5 luni de-abia. De fapt nu a umblat, a inceput direct sa fuga. Ca si cum ar fi sarit peste niste etape.

Vaccinuri? Da, din cele bune care atunci nu erau (acum sunt ) in schema nationala de vaccinare. Nu sunt "anti-vaccinista" convinsa, probabil ca are avantajele ei atunci cand se face pe un teren anume. Dar nu pe unul in care exista niste sensibilitati neurologice, de exemplu. E o parere personala dupa ce am citit foarte mult, dupa ce am vazut ce am vazut la copilul meu si dupa ce am constatat ce boli au avut parintii mei.. Asadar, am renuntat la 3 ani sa-l mai vaccinam pe David.

Nu am cazut nici in extrema cealalta, a homeopatiei, stiu ca se lauda multi homeopati cu tratamente eficiente pentru autism, eu nu sunt convinsa de ele. Adica ar fi trebuit sa auzim pana acum de "vindecari" de autism, nu-i asa?

Uitandu-ma inapoi la fotografii si filme cu David, toate imi confirma teoria: inainte de 6 luni toate bune si frumoase; dupa, apar ciudateniile, prea putine la inceput sa le dai mare importanta. Sau nu le legi, ca parinte, unele de celelalte. Nu e povestea clasica in care copilul ajunge la 1 an jumate sau 2 si de pe o zi pe alta pierde brusc toate achizitiile.

E mai degraba situatia in care astazi se ridica in picioare dar nu merge, insa maine spune " pa" ( in loc de "Paul"), peste o zi nu mai zice dar pune mana pe aspirator si imita adultul la curatenie.

Iata-l pe David la 2 ani si jumatate cu aspiratorul si asta facea, il imita pe tatal lui,  iar in cea de-a doua fotografie la 3 ani fara 2 saptamani ( cu 2 saptamani inainte de diagnostic) zugravind peretele.



In poza de mai jos, David are deja 9 luni, in principiu statea in fundic insa nu accepta sa fie hranit decat in pozitia asta, intins pe spate. Cu capacul de la sticluta credeam ca se joaca. Gresit! Pare-se, ca aparusera auto-stimularile vizuale. Si nu, nu-si tinea sticla singur.


Asa a fost cu David.  Am avut framantari si ganduri dar am fost oarba. Iar cand era putin mai marisor la 1 an si 7 luni , deja se auto-stimula cu pietrele din curte. E normal ca un bebelus sa guste obiecte pana la o varsta, pentru ca numai asa poate cunoaste lumea, insa la David gustatul si indesatul pietrelor in gura s-a intins pana dupa 3 ani. Pe la 2 ani si jumatate se distra varandu-si pietricele in nas spre disperarea noastra. Eu ma panicam iar el se distra la culme.


Am avut o banuiala dupa 2 ani si jumatate cand am vazut asta,


dar citind despre autism nu mi s-a parut ca vad ceva din manifestari la el, in afara de faptul ca nu comunica verbal. Voi tine minte toata viata ce mi-a spus Mirela Codreanu, Directoarea Gradinitei Malteze, ca spre deosebire de alti copii cu autism, David avea un contact vizual bun si ca accepta sa fie luat in brate, ca se cerea in brate, ca se lasa mangaiat. Poate ca asta ne-a salvat de fapt!

Asa a fost, fara boli sau stari care sa explice tulburarea. Dupa vaccinuri, nu avea reactii prin febra, nici prin plansete, parea ca nu s-a petrecut nimic. In afara de faptul ca la vreo saptamana dupa, se intampla sa regreseze  in dezvoltare. Uita sa coboare scarile. Da, a uitat sa paseasca pe cele doua trepte de la intrarea in casa, la varsta de 2 ani si 3 luni si a cazut iar apoi luni de zile a coborat asezandu-se mai intai pe trepte si coborand aproape de-a busilea.

Medicul pe care David il avea pe atunci, in Cluj ne-a adormit banuielile de fiecare data cu ideea ca "baietii sunt mai lenesi", "isi va da drumul si va face/vorbi de toate" sau cu "nu stiti voi sa-l stimulati." Nu credeti astfel de baliverne ! Copiii sanatosi nu au nevoie de stimulare speciala in sensul ca ei "fura" din mediu. Adica nu e nevoie sa faci eforturi speciale pentru asta.

Iar cand primesti un astfel de diagnostic ti se pare ca ai pierdut tot.. Ca ai pierdut momente de care toti parintii se bucura, primul " mama", primul pupic etc Dar, daca e ca lucrurile sa mearga bine, copilul autist isi reia dezvoltarea din punctul in care a lasat-o. Si primul lucru pe care l-am vazut, pe langa reducerea crizelor paroxitice si a isteriilor, a fost "pointing-ul" adica indicatul cu degetul al obiectelor la care isi dorea sa ajunga. Iar ultimul care se dezvolta este de obicei limbajul pentru ca el e strans legat de gandire si pana ajunge sa vorbeasca, copilul autist trebuie sa faca si sa invete altele.

Sanatate, va doresc! 






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu