De Craciun - despre parinti

David a impodobit bradul, incet temeinic, cu pasiune descoperind fiecare glob, ciupercuta, pinguin, casuta. A si spart unul si si-a cerut scuze. Nu-i bai, asa se invata. La momente ca acestea visam inca dinainte de a fi parinte. Iar cand am devenit, nu credeam ca se vor indeplini atat de greu.

Aveam infatuarea pe care o simt si eu in jurul meu de la parintii care au copii fara nici cea mai mica problema de sanatate sau dezvoltare. Ca si cum pe ei, nimic nu i-ar putea atinge. Cred ca e firea umana. Cu totii gandim:" ce bine ca e sanatos", iar uneori descoperim ca lucrurile nu sunt ceea ce par.

Si nu stim de ce am fi capabili pentru copiii nostri. Putem face mult mai mult decat credem. Foarte multe nu le putem schimba in viata asta, in timp ce altele stau cu totul si cu totul in puterea noastra. Pentru un parinte nu trebuie sa existe :"nu pot". Pentru ca altfel ne transformam in ingrijitori de copii si incetam a mai fi parinti.

Pentru copiii nostri trebuie sa devenim cat de buni putem, sa fim exemple.
Iar exemplul incepe de acasa. Tocmai de aceea mie imi place la nebunie textul acesta . Totul in viata viitorului adult incepe de la familie, de la modul in care ea se organizeaza; de la mancatul impreuna la masa la  lucrurile pe care copilul le vede la mama lui si la tatal lui si la care se va gandi cu drag (sau nu) mai tarziu. De atmosfera din casa isi va aduce copilul cel mai bine aminte. Iar atmosfera asta poate avea miros de cozonaci, de Craciunuri frumoase, de veselie sau dimpotriva, de lacrimi.

Am intrat in multe camine, in unele atmosfera e frumoasa si exemplele bune, in altele, sunt nevoita sa recunosc ca lucrurile nu stau prea grozav. Si ma gandesc ca David (care aparent a pornit cu un mare dezavantaj in viata) va fi mult mai echilibrat emotional decat copii tipici care au familii disfunctionale.

David vede cat de mult muncim, noi, mama si tatal lui, fiecare cu ce poate si la ce se pricepe mai bine. Si sunt convinsa ca asta ii va da un exemplu bun. Pe langa sfaturile si vorbele care unui copil ii pot parea goale, mai e puterea exemplului. El sigur vede daca parintii o iau pe calea dreapta sau nu, daca muncesc sau viseaza la castiguri facile, daca ii trateaza cu consideratie pe cei din jurul lor sau nu, ce fel de prieteni au si ce ii leaga in aceste prietenii.

Nu exista practic o reteta in a creste si educa un copil tipic sau unul cu autism dar un lucru e sigur: PARINTII sunt mult mai importanti decat credeti. Un terapeut bun valoreaza mult, dar daca el nu poate face echipa cu parintii, progresele vor fi mai lente in cazul unui copil cu deficiente.

Avem un copil minunat, iar pentru noi el a fost cel mai important din prima clipa. Nu confortul nostru, nu vacantele noastre, nu hainele pe care le imbracam. Pentru ca daca am fi pus pret pe cele din urma, sigur David nu ar fi fost ce este astazi. Noi am investit in el si nu in lucruri materiale pentru noi. Sunt satula sa vad in jurul meu oameni care-si permit foarte multe cheltuieli pentru ei, dar nu pentru copiii lor.

Iar copiii isi aduc aminte de astea cand devin adulti, ei tin minte absolut tot.

Asa cum imi amintesc eu cate ar fi putut ai mei sa faca pentru mine si nu au facut. I am a self-made woman in cea mai mare parte. Iar experientele negative si naivitatea de a alege cei mai nepotriviti oameni langa mine in tineretea mea le-o datorez in mare parte. Pentru ca am pornit de acasa nestiind nimic despre lume.

Si totusi, am facut si  alegeri bune, insa doar dupa ce am invatat pe propria piele ca nu tot ce zboara se mananca, asa cum spune o vorba inteleapta Pe copii nu poti sa-i scutesti de suferinta, dar pot pleca de acasa cu un bagaj emotional bogat care de cele mai multe ori ii va ajuta sa aleaga intre oamenii care sunt potriviti pentru ei si cei care sunt nepotriviti. Increderea in sine pe care parintele trebuie sa o sadeasca in copil poate face minuni la maturitate asa cum lipsa ei poate produce dezastre, lasand viitorul adult prada celor mai crancene deziluzii.

Asta a fost despre "parenting" sau calitatea de a fi parinte. Asa, pe scurt,  la ceas de Craciun si An Nou din partea cuiva care a acumulat destul de multa experienta de crestere a unui copil special ...