Vesti noi

miercuri, 15 august 2012

Insirati-va jucarii sau despre joaca in autism (1)

Nu m-a deranjat niciodata mormanul de jucarii pe care David il facea in fiecare zi, doar  faptul ca nu reuseam nicicum sa-l convingem sa le stranga ma intriga. Pe vremea aceea intre 1-5 si 2,5 ani avea toate jucariile intr-o vanita; in fiecare zi le rasturna dar nu se juca propriuzis cu ele. Le strica, le  punea in gurita iar noi credeam ca e din cauza dintilor. Evident ca a terminat cu dintii de lapte si continua sa aiba aceleasi obiceiuri.
Pe la 2 ani jumate se intampla asta:




Iar cand a facut asta la aceeasi varsta :


tati a spus ca are un copil genial iar eu i-am spus ca are un copil autist, S-a suparat tati, era cam subiectiv in privinta lui David. Apoi am citit amandoi despre autism si am ajuns la concluzia : "no way, cum sa fie autist? Doar arata acum cateva luni cu degetul si la un moment dat a si mancat singur cu lingurita"

Nu stiam pe atunci ca altenantele acestea de "a facut" si "nu mai face", i sunt de fapt semne ale autismului. Si in plus David avea contact vizual sau asa ni se parea noua.

Jocul inadecvat cu pietre: statea in fundic le tot strangea in mana, le masura preocupat iar la un moment dat se supara teribil, maraia si le imprastia cu picioarele cu violenta. La fel facea cu jucariile cand se enerva. Apoi jocul a "evoluat" isi umplea gura de pietre sau mai rau isi baga in nas pietre lungi subtiri si cam taioase. Iar apoi venea hohotind de ras sa i le scoatem.

Copilul autist se pune in pericol de mii de ori si numai vigilenta parintilor si paza Celui de Sus il feresc de accidente grave. Desi avea vreo 2 ani si 10 luni nu intelegea ca e o joaca periculoasa.

Iar la 3 ani cand autismul s-a instalat plenar au inceput manifestari tipice in jocul stereotip cu insirat de plusuri sau de legume.

Zacusca mea a fost si mai buna dupa ce David a insirat ardeii. Vezi aici


Cataratul si urcatul lui pe blatul din bucatarie ne-a determinat  sa legam scaunele de masa. Am legat si dezlegat scaune mai bine de un an. Urcatul pe sus si mai ales topaitul de dupa par dovezi de mare bucurie, sunt sigura ca asa sunt.


Incepuse sa topaie  dupa varsta de 2 ani si jumatate si se manifesta la inceput cand reveneam acasa dupa vreo 10 ore de naveta si munca la birou. Cum intram pe usa se repezea la mine razand topaind. Ce sa crezi altceva decat ca se bucura?

Fluturatul mainilor si topaiala pe loc cred ca aparusera ceva mai devreme.


Multe dintre jocurile lui se petreceau in pozitia intins pe spate.


La 3 ani inca nu accepta sa fie pus pe hinta sau tobogan. Ii era teribil de frica si tipa infiorator.

Si tot cam inspre 3 ani sotul mi se plangea cand veneam de la serviciu ca nu reuseste sa-l faca sa colaboreze, ca pare refractar la orice sugestie si ca nu-l lasa nici macar sa atinga piesele de lego fara sa urle. Iar in toamna aceea l-a mai dus tati sa vada un elefant adevarat la circ. Si s-au intos cu vestea ca David a ignorat elefantul ca nici nu s-a uitat inspre el.

Si tot nu ni se" aprindea beculetul" ( ce parinte ar vrea sa recunoasca ca are un copil problema?) Iar medicul de familie ne certa si spunea ca e el "mai lenes" si ca nu stim noi parintii cum sa lucram cu copilul. Iar daca mai adaugam la aceste "ingrediente" si sentimentul meu de vinovatie ca ma intorsesem atat de devreme la serviciu ( cand avea David 3 luni) aveti tabloul complet.

Nu eram deloc pregatiti pentru ce mai avea sa urmeze, pentru stampila de copil "varza" si autist

Daca recunoasteti unele dintre semne si vi se pare ca ceva nu e in regula,  adresati-va unui specialist Si cand spun specialist ma refer la un medic neurolog psihiatru sau neuropsihiatru infantil.
Nu unui logoped sau psiholog sau pedagog. Doar un medic este in masura sa spuna cu mai mare certitudine daca aveti un copil cu o tulburare pervaziva de dezvoltare, autism infantil, ADHD sau o intarziere in limbaj.

Pentru a imbunatati jocul iata cateva sugestii din postura de parinte:

1. Petreceti mult timp cu copilul ( luati-l in bucatarie daca acolo aveti treaba), vorbiti depre ceea ce face si daca e dispus ajutati-l sa amestece in ceva
2. Nu lasati copilul sa se joace in fata televizorului ( se va autostimula cu imaginile adica nu va imita ce vede acolo ci va folosi semnalele luminoase ca sa isi creeze senzatii ciudate
3. Iesiti in parc incercati sa-l familiarizati-l cu miscarea ( hinta, tobogan) sau daca nu accepta o trambulina mica ar putea sa functioneze
4. Intrati in jocul lui, daca il deranjeaza ca puneti mana pe jucarii atingeti jucariile cu un alt obiect ( impingeti o minge cu un bat, folositi o minge ca sa doborati niste jucarii insirate ca pe popice)
5. Cantati pentru copil cantece adecvate varstei, recitati poezioare
6. Socializati-l in parcuri sau centre de zi pentru copii ( daca va permiteti)
7. Gasiti un partener de joaca mai mare decat copilul ( ideal copil de 9-10 ani), s-ar putea sa-i imite foarte bine


Si mai presus de toate nu uitati: oricum ar fi copilul Dvs: tipic sau atipic; fara efortul Dvs nu va putea sa creasca din el un om mare !


2 comentarii:

  1. Va stiu din vedere si v-am descoperit blogul intamplator; Nu pot sa va spun decat ca va doresc sanatate si putere si va felicit ca in ciuda greutatilor ati ramas uniti asa cum trebuie sa fie o familie adevarata.
    E pacat ca, desi, Gilaul e o comunitate cu oameni tineri, nu stim sau nu indrazmim sa ne oferim sa fim de folos...cu un gest cat de mic.
    Va imbratisez! e.m.

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca ma stiti, sigur ca stiu si eu din vedere :)Va multumesc pentru aprecieri. Cat despre comunitatea din Gilau, marturisesc ca am fost placut surprinsa de gradinita nr 1 si de personalul gasit acolo. Cred ca ne-ar fi fost mai greu sa-l integram pe David in afara comunitatii, la Cluj de exemplu unde deja am auzit de nenumarate refuziri ale directorilor de gradinita de a integra copii autisti. Despre restul comunitatii numai de bine, nu cunosc foarte multa lume, programul de la serviciu nu-mi permite sa am contact cu mai multe persoane sau a interactionez altfel decat pe drumul Gilau-Cluj si retur. Cred ca lipsa unui simt adevarat al comunitatii nu e doar in Gilau o problema ci peste tot in Romania. Cred ca asta a facut comunismul din comunitati: le-a distrus.

    RăspundețiȘtergere