Uneori mi-e greu sa scriu despre David mai ales atunci cand avem periaode foarte dificile in care nu reusim sa-l intelegem. Acum ca am mai trecut peste un hop, va pot povesti despre asta.
A inceput spre final de februarie cand am constatat ca David se teme DIN NOU de:
inaltime- de-abia mai urca scara la tobogan si nu se mai urca la raftul lui favorit care adaposteste: ursuleti de guma, martipan si alte bunatati dulci;
hinta- se legana cu precautie 10 secunde timp in care recita rapid: 1,2,3,4,...10;
se ferea sa calce pe iarba;
frunzele uscate aduse de vant produceau teroare;
refuza sa se mai joace cu cateii;
ii era frica de curgerea apei din sticla in pahar
frica de muste, albine ( teama intarita de buni cu:" las' ca te inteapa albina!")
E clar ca anumite senzatii tactile, auditive, kinestezice, proprioceptive si de echilibru nu le mai putea procesa asa cum trebuie si le interpreta ca pe amenintari.
De ce?
Asta ne-am intrebat si noi. Posibilele cauze ar fi: o iarna care nu a prea fost iarna si o astenie asociata;
o perioada lunga de pauza de la contactul cu natura ( cea verde) dar si cea alba pentru ca din toamna e constant racit si nu prea a iesit afara atat cat ar fi trebuit; schimbari si progrese puternice pe alte arii ( vorbire, cognitie). Evident ca toti copiii si adultii sunt tulburati de trecerea de la un anotimp la celalalt dar nu toti in asa masura ca David.
Luna martie si mare parte din aprilie cu ninsori, frig, vant si ploi nu ne-a permis sa ne expunem la stimuli, sa stam afara.
Ne-am ocupat de altele adica am profitat de dorinta lui zilnica:" mama, vreau cadou, am fost cuminte!" ca sa-i cumparam:
Jocurile am inceput sa i le cumparam dupa ce am constatat ca e pregatit sa ne jucam "Nu te supara frate" pe care i l-a adus Mosul. Dupa ce a ros pe jumatate un pion l-am pus deoparte asteptand momentul in care va fi pregatit.
Intotdeauna cand cumpar ceva sunt atenta la indicatiile de pe cutie ma gandesc daca s-ar putea stimula negativ cu jocul respectiv si daca e pregatit cognitiv, incerc sa iau jocuri care sunt potrivite peste maximum 1 an. Zambesc acum gandindu-ma la mamica din Lidl care a cumparat un puzzle cu 1000 de piese pentru copilul ei de vreo 3 anisori :))
Iar dupa ce ne-am ocupat de atatea in casa a venit si primavara pe la noi.
Zi de zi David si tati se opresc la parc atunci cand vin de la gradinita si zi dupa zi David a invata sa-si invinga teama de a se urca din nou pe hinta sau pe calutii cu arc.
Nu exista zi in care sa nu vrea in parc iar acum ca este mandrul posesor al primei lui biciclete pedaleaza zilnic o gramada. In parc e usor pe alee dintr-un capat al parcului in celelalt iar cand vrea sa da jos si se urca pe tobogan sau se leaga pe hinta.
Intr-una din zilele in care era si el pe bicileta in parc a trecut un baiat cam la 15 ani pe langa; baiatul tot pe bicicleta. David i-a spus: "Si eu am bicicleta" Si iata cum incepe sa-si manifeste mandria, personalitatea, asa cum fac toti copiii.
Alteori am impresia ca e mai destept decat mine si ca ma ironizeaza folosindu-mi propriile temeri impotriva mea:
"David de ce mananci atatea caramele?"
"Vreau sa fac carii la dinti! vine raspunsul.
sau
"David ia-ti slapii in picioare!"
"Nu vreau!" imi zice senin
"David, de ce nu vrei sa te incalti?"
"Vreau sa racesc!" imi zice la fel de senin. "Vreau sa fac hapciu", completeaza deja smiorcaindu-se si vrand sa-mi faca in ciuda.
sau alte inocente de copil
David m-a ajutat cu presa de usturoi ca sa punem usturoi pisat in sos. I-am dat-o desfacuta si i-am spus:" tine-o asa , pun usturoiul! Evident ca era sa-mi prinda degetele:
"David, ma lasi fara degete! Ce ma fac fara degete? Cine-ti mai face de mancare?!" il dojenesc
"Fac eu!" zice el
Raman:
rezistenta la unele schimbari si stereotipiile : doar el sa dea drumul la apa, doar el sa puna farfuriile pe masa, altfel se supara si incearca sa anuleze actiunea facuta de altcineva si sa o ia el de la capat
Sindromul contradictiei e inca o problema:
"David , farfurii adanci, te rog!
"Nu, farfurii intinse!" se smiorcaie in timp ce pune pe masa farfurii intinse
"David nu-ti dau ursuleti pentru ca n-ai mancat!"
"Sparg geamul!" vine replica in timp ce arunca cu mingea inspre geam
Astfel de comportamente cer hotarare din partea parintilor, copilul trebuie pedepsit, indepartat de locul actiunii si pus sa stea linistit. Se va calma in cele din urma. Uneori sunt doar efecte ale oboselii alteori asa e zile intregi.
Asa e David. Inca nu-l inteleg pe deplin dar sper sa putem comunica perfect candva. Sa poate explica exact ce si de ce.
A inceput spre final de februarie cand am constatat ca David se teme DIN NOU de:
inaltime- de-abia mai urca scara la tobogan si nu se mai urca la raftul lui favorit care adaposteste: ursuleti de guma, martipan si alte bunatati dulci;
hinta- se legana cu precautie 10 secunde timp in care recita rapid: 1,2,3,4,...10;
se ferea sa calce pe iarba;
frunzele uscate aduse de vant produceau teroare;
refuza sa se mai joace cu cateii;
ii era frica de curgerea apei din sticla in pahar
frica de muste, albine ( teama intarita de buni cu:" las' ca te inteapa albina!")
E clar ca anumite senzatii tactile, auditive, kinestezice, proprioceptive si de echilibru nu le mai putea procesa asa cum trebuie si le interpreta ca pe amenintari.
De ce?
Asta ne-am intrebat si noi. Posibilele cauze ar fi: o iarna care nu a prea fost iarna si o astenie asociata;
o perioada lunga de pauza de la contactul cu natura ( cea verde) dar si cea alba pentru ca din toamna e constant racit si nu prea a iesit afara atat cat ar fi trebuit; schimbari si progrese puternice pe alte arii ( vorbire, cognitie). Evident ca toti copiii si adultii sunt tulburati de trecerea de la un anotimp la celalalt dar nu toti in asa masura ca David.
Luna martie si mare parte din aprilie cu ninsori, frig, vant si ploi nu ne-a permis sa ne expunem la stimuli, sa stam afara.
Ne-am ocupat de altele adica am profitat de dorinta lui zilnica:" mama, vreau cadou, am fost cuminte!" ca sa-i cumparam:
- Joc "Animale salbatice si domestice" : cartonase cu 2 fete de asociat cate un animal cu hrana sau habitat. Joculetul e cam prost dar lui i-a placut ( de la Auchan)
- Joc cu palmier si maimute ( coordonare ochi mana si dezvoltat miscari fine), de agatat maimute de plastic intr-un palmier, maimutele cad repejor daca nu te porti cu ele cu manusi ( de la Auchan marca proprie Rik-Rok)
- Joc "Ne jucam si invatam cu Winnie" joc cu zaruri un fel de "Sus-jos" ( de la Metro)
- Carti cu abtibilduri cu animale
- Alte carti de povesti: citim aproape zilnic ceva o poveste sau doua
- Cartile cu Mickey Mouse de la DeAgostini
- trusa medicala pentru Dl Dr. David
- plastilina ca sa decupeze cu forme ( vai de covorul nostru, a trebuit aspirat zilnic )
Jocurile am inceput sa i le cumparam dupa ce am constatat ca e pregatit sa ne jucam "Nu te supara frate" pe care i l-a adus Mosul. Dupa ce a ros pe jumatate un pion l-am pus deoparte asteptand momentul in care va fi pregatit.
Intotdeauna cand cumpar ceva sunt atenta la indicatiile de pe cutie ma gandesc daca s-ar putea stimula negativ cu jocul respectiv si daca e pregatit cognitiv, incerc sa iau jocuri care sunt potrivite peste maximum 1 an. Zambesc acum gandindu-ma la mamica din Lidl care a cumparat un puzzle cu 1000 de piese pentru copilul ei de vreo 3 anisori :))
Iar dupa ce ne-am ocupat de atatea in casa a venit si primavara pe la noi.
Zi de zi David si tati se opresc la parc atunci cand vin de la gradinita si zi dupa zi David a invata sa-si invinga teama de a se urca din nou pe hinta sau pe calutii cu arc.
Nu exista zi in care sa nu vrea in parc iar acum ca este mandrul posesor al primei lui biciclete pedaleaza zilnic o gramada. In parc e usor pe alee dintr-un capat al parcului in celelalt iar cand vrea sa da jos si se urca pe tobogan sau se leaga pe hinta.
Intr-una din zilele in care era si el pe bicileta in parc a trecut un baiat cam la 15 ani pe langa; baiatul tot pe bicicleta. David i-a spus: "Si eu am bicicleta" Si iata cum incepe sa-si manifeste mandria, personalitatea, asa cum fac toti copiii.
Alteori am impresia ca e mai destept decat mine si ca ma ironizeaza folosindu-mi propriile temeri impotriva mea:
"David de ce mananci atatea caramele?"
"Vreau sa fac carii la dinti! vine raspunsul.
sau
"David ia-ti slapii in picioare!"
"Nu vreau!" imi zice senin
"David, de ce nu vrei sa te incalti?"
"Vreau sa racesc!" imi zice la fel de senin. "Vreau sa fac hapciu", completeaza deja smiorcaindu-se si vrand sa-mi faca in ciuda.
sau alte inocente de copil
David m-a ajutat cu presa de usturoi ca sa punem usturoi pisat in sos. I-am dat-o desfacuta si i-am spus:" tine-o asa , pun usturoiul! Evident ca era sa-mi prinda degetele:
"David, ma lasi fara degete! Ce ma fac fara degete? Cine-ti mai face de mancare?!" il dojenesc
"Fac eu!" zice el
Raman:
rezistenta la unele schimbari si stereotipiile : doar el sa dea drumul la apa, doar el sa puna farfuriile pe masa, altfel se supara si incearca sa anuleze actiunea facuta de altcineva si sa o ia el de la capat
Sindromul contradictiei e inca o problema:
"David , farfurii adanci, te rog!
"Nu, farfurii intinse!" se smiorcaie in timp ce pune pe masa farfurii intinse
"David nu-ti dau ursuleti pentru ca n-ai mancat!"
"Sparg geamul!" vine replica in timp ce arunca cu mingea inspre geam
Astfel de comportamente cer hotarare din partea parintilor, copilul trebuie pedepsit, indepartat de locul actiunii si pus sa stea linistit. Se va calma in cele din urma. Uneori sunt doar efecte ale oboselii alteori asa e zile intregi.
Asa e David. Inca nu-l inteleg pe deplin dar sper sa putem comunica perfect candva. Sa poate explica exact ce si de ce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu