"La nani, cu Mickey, cu Pocu, cu Paul, cu Omu" spune David cam in fiecare seara cand proaspat imbaiat se arunca in pat. Cei patru sunt partenerii de plus care-i vegheaza somnul.
"Fa nani, Mickey!" il apostrofeaza David pe preferatul lui.
Asa sunt serile noastre, seamana una cu alta. Mai nou citim sau macar repovestim Alba ca Zapada si Bambi in timp ce ne uitam la pozele frumoase din carti.
Avem un ritual de culcare pe care incercam sa-l respectam:
1. cina nu prea tarzie si cam la aceeasi ora
2. baita zilnica care il mai oboseste putin
3. stransul jucariilor
4. culcarea propriuzisa- eliminam susrsele de lumina atractive -TV, calculator care nu sunt indicate pt nici un copil.
Programul de seara tine insa cont si de de programul lui din ziua respectiva si de anotimp, acum ca e vacanta si nu aveam solicitari deosebite David e in patut cam la 10:30. Cand are program de trezitre la 7 sau 8 dimineata, atunci evident ne culcam mai devreme cam la ora 21:30 vara; iar iarna nu ne punem in patut mai tarziu de 20:30.
Cand David s-a facut mai marisor (dupa 2 ani) a renuntat mai intai la somnul de amiaza si apoi a inceput sa adoarma tot mai tarziu. Ceva mai inainte de acest moment, a inceput sa adoarma din ce in ce mai tarziu seara; adormea si la ora 1 si la 2 dimineata.
Imi amintesc de zile de munca groaznice dupa astfel de nopti si despre cum le povesteam colegelor mele cu disperare ca David nu doarme.
Desigur nici la aceste probleme medicul de familie nu s-a ingrijorat si a pus totul pe seama maselutelor. Si iarasi ne-am linistit la gandul ca e doar o faza care va trece.
Dar n-a trecut ci s-a agravat asa incat in jurul varstei de 3 ani aveam un copil epuizat, hiperactiv, cu toleranta redusa la frustrare care tipa aproape tot timpul.
Dar cea mai mare importanta o are faptul ca nu facea nimic din ce ar fi trebuit sa faca un copil de 3 ani - nu se juca adecvat, nu asculta comenzi, nu facea la olita, nu avea decat 2 emisii verbale:" gata" si "asa" pe care le folosea in mod obsesiv.
Am mai vazut copii atipici de 3 ani si as fi jurat ca au manii autiste ( noi parintii astia traumatizati vedem copii atipici peste tot :))) insa pe langa aceste presupuse manii, copiii de care va vorbesc se jucau macar frumos ziceau cate ceva, sau intorceau capul inspre tine cand ii strigai etc
La 3 ani, imediat dupa diagnostic, am stabilit ritualul cu ore fixe tocmai pentru a-i oferi un sentiment de siguranta intr-o lume pe care el nu o intelegea. S-a adaptat usor din prima zi cand am spus:" in pat stingem lumina". De fapt cred ca asta astepta: hotarare si fermitate.
Am inca un copil care e in stare de veghe si activ aproximativ 14 ore din 24. Introducerea somnului de amiaza nu face decat sa amane somnul de seara. Pentru fiecare ora dormita la amiaza David adoarme cu 2 ore mai tarziu, Am experimentat de cateva ori si m-am ingrozit, mai bine fara somn de amiaza. Plus ca e chinuitor si pentru el sa stea noaptea in pat si sa nu adoarma.
Alti copilasi au tulburari diferite cu treziri dese noaptea, cu tipete, sau cu somn inversat: dorm ziua si noaptea stau treji.
E totusi important sa aveti un copil odihnit, fara odihna nu se poate recupera, nu se poate face terapie. Oricum ar fi un copil, parintele poate impune un program, niste limite. Copilul asteapta de la voi sa-l ajutati si sa-i faceti viata mai placuta si mai pe intelesul lui.
Vise frumoase tuturor copiilor!
Nani, nani puisor!
"Fa nani, Mickey!" il apostrofeaza David pe preferatul lui.
Avem un ritual de culcare pe care incercam sa-l respectam:
1. cina nu prea tarzie si cam la aceeasi ora
2. baita zilnica care il mai oboseste putin
3. stransul jucariilor
4. culcarea propriuzisa- eliminam susrsele de lumina atractive -TV, calculator care nu sunt indicate pt nici un copil.
Programul de seara tine insa cont si de de programul lui din ziua respectiva si de anotimp, acum ca e vacanta si nu aveam solicitari deosebite David e in patut cam la 10:30. Cand are program de trezitre la 7 sau 8 dimineata, atunci evident ne culcam mai devreme cam la ora 21:30 vara; iar iarna nu ne punem in patut mai tarziu de 20:30.
Cand David s-a facut mai marisor (dupa 2 ani) a renuntat mai intai la somnul de amiaza si apoi a inceput sa adoarma tot mai tarziu. Ceva mai inainte de acest moment, a inceput sa adoarma din ce in ce mai tarziu seara; adormea si la ora 1 si la 2 dimineata.
Imi amintesc de zile de munca groaznice dupa astfel de nopti si despre cum le povesteam colegelor mele cu disperare ca David nu doarme.
Desigur nici la aceste probleme medicul de familie nu s-a ingrijorat si a pus totul pe seama maselutelor. Si iarasi ne-am linistit la gandul ca e doar o faza care va trece.
Dar n-a trecut ci s-a agravat asa incat in jurul varstei de 3 ani aveam un copil epuizat, hiperactiv, cu toleranta redusa la frustrare care tipa aproape tot timpul.
Dar cea mai mare importanta o are faptul ca nu facea nimic din ce ar fi trebuit sa faca un copil de 3 ani - nu se juca adecvat, nu asculta comenzi, nu facea la olita, nu avea decat 2 emisii verbale:" gata" si "asa" pe care le folosea in mod obsesiv.
Am mai vazut copii atipici de 3 ani si as fi jurat ca au manii autiste ( noi parintii astia traumatizati vedem copii atipici peste tot :))) insa pe langa aceste presupuse manii, copiii de care va vorbesc se jucau macar frumos ziceau cate ceva, sau intorceau capul inspre tine cand ii strigai etc
La 3 ani, imediat dupa diagnostic, am stabilit ritualul cu ore fixe tocmai pentru a-i oferi un sentiment de siguranta intr-o lume pe care el nu o intelegea. S-a adaptat usor din prima zi cand am spus:" in pat stingem lumina". De fapt cred ca asta astepta: hotarare si fermitate.
Am inca un copil care e in stare de veghe si activ aproximativ 14 ore din 24. Introducerea somnului de amiaza nu face decat sa amane somnul de seara. Pentru fiecare ora dormita la amiaza David adoarme cu 2 ore mai tarziu, Am experimentat de cateva ori si m-am ingrozit, mai bine fara somn de amiaza. Plus ca e chinuitor si pentru el sa stea noaptea in pat si sa nu adoarma.
Alti copilasi au tulburari diferite cu treziri dese noaptea, cu tipete, sau cu somn inversat: dorm ziua si noaptea stau treji.
E totusi important sa aveti un copil odihnit, fara odihna nu se poate recupera, nu se poate face terapie. Oricum ar fi un copil, parintele poate impune un program, niste limite. Copilul asteapta de la voi sa-l ajutati si sa-i faceti viata mai placuta si mai pe intelesul lui.
Vise frumoase tuturor copiilor!
Nani, nani puisor!
DOAMNE cata putere poti sa ai...
RăspundețiȘtergerete citesc dar nu am ce comment sa las..
doar sa invat
Multumesc pentru apreciere :) E de ajuns ca citesti si apreciezi.
RăspundețiȘtergereUnul dintre motivele pentru care am facut acest blog este si pentru ca ceilalti sa vada cat de minunati sunt copiii ca si David, cate au de daruit celorlalti. Te mai astept cu pareri pe aici :) O zi frumoasa Raluca Cristian!