Vesti noi

joi, 23 august 2012

O zi la Cluj sau despre "buzu nenea Aulel", usi rotative, scari rulante si alte sperietori

Cand "batrana doamna" - Audi 100 CC si-a dat obstescul sfarsit, am trait o drama, depindeam de masina aceea  in primul rand pentru transportul lui David de la Gilau la Cluj la Gradi si la terapie. Din cei aproape 600.000 de km pe care-i avea la bord vreo 35.000 au fost facuti doar pentru David si iesirea lui din autism.

Intre Gilau si Cluj sunt 18 km, e evident ca exista autobuze pentru a ajunge la Cluj . Totusi nu au un orar intotdeauna convenabil si in plus autobuzele comunitatii noastre reflecta perfect climatul de afara: daca e vara, inauntru sunt cam 40 de grade cu plus; daca e iarna in majoritatea ingheti bocna in timp ce admiri florile de gheata de la ferestre.
Optiunea ca David sa mearga cu autobuzul , sa fie supus la zgomote, lume multa si in plus sa se imbolneaveasca mai des decat presupunea prezenta in colectivitate era exclusa. Asa ca tati a suportat toate isteriile, crizele, aruncatul cu jucarii in bordul masinii cam 1 an jumate. Desigur piticul a trecut de la tipete la a spune :" poc" cand tati trecea peste pragurile de sol menite sa incetineasca masinile.

Dupa "decesul"  masinii, dupa o vacanta de Paste de 3 saptamani, o alta pauza de 3 saptamani cauzata de vreme rece si ploi multe am decis sa incercam doar noi doi: eu si David o deplasare la Cluj cu autobuzul. Asa ca  imediat dupa jumatatea lui mai m-am luptat cu incertitudinea :" sa-l duc la gradi, sa nu-l duc?" Ma temeam ca daca ceva nu merge bine, daca il sperie ceva sau cineva nu va mai accepta sa fie transportat asa. Va jur, am avut mari emotii dar  ne-am descurcat bine si nu s-a temut nici cand bunicutele ne ajutau sa urcam in autobuz. Se uita doar spre mine David sa vada daca il urmez sau daca aprob asa cum ar face orice copil.



David cel din societate nu prea seamana cu cel de acasa, cumintenia noastra oriunde mergem este proverbiala. 

Iar acum trei zile am avut alte treburi de rezolvat la Cluj, asa ca ne-am pornit la drum. Am coborat in Cluj
la Podul Elisabeta peste Somes. Acolo Somesul curge  vijelios peste un prag. Clujenii cunosc bine podul de lemn cu protectie metalica extrem de inalta. Am admirat ratele amandoi dar viteazul  meu  n-a vrut sa se apropie de margine prea mult

Apoi am facut un popas in parcul Central, nu prea mult ca eram intre doua autobuze.


Ne-am oprit la London Shop pe Baritiu ca sa cautam un hanorac de toamna dar nu am gasit, David a fost incantat ca ne-am inchis bagajele intr-un dulapior. "Punem si pe Paul" mi-a spus. Pe Paul nu-l vedeti e in rucsacel si intotdeauna plecam cu el la drum.Uneori uitam sa-l scoatem dar de obicei il scoatem in autobuz si il punem la geam sa vada si el drumul.

De acolo pana in Piata Mihai Viteazu ne-am dus pe jos pe la umbra, am facut un popas de-un covrig si unul de cautat adaptor pt masina de tocat pentru separat rosiile. Nu am gasit!

Asa ca am luat troleul 3 pana la capt de Gheorgheni ca sa mergem la mall.
Tare mult l-a incantat troleibuzul


Dupa ce-am coborat am vazut si un avion la decolare. "Avonu" a strigat David in timp ce-si ridica manuta sus degetul aratator inspre avion. I-am explicat ca e aproape Aeroportul Cluj si ca de-asta avioanele sunt mai jos pe cer si ne apar mai mari decat acasa a Gilau.

Si am intrat in fuga pe usa rotativa in timp ce eu ii spuneam: "mergem nu ne oprim" asa am facut fara proteste

La mall ne-am intalnit cu prietena mea Alexandra M, era cazul ca cei doi sa se cunoasca. David s-a inrosit pana in varful urechilor si s-a ascuns dupa mami, a raspun la intrebari doar promptat. Asta in primele 15 minute.

Apoi a dat manuta cu mami si cu Alexandra, noi ii pregateam surpriza urcatului cu scara rulanta, n-a avut vreme sa zica nu ca noi l-am si urcat si l-am laudat. Ne-am despartit de Alexandra si ne-am dus la Leonardo unde am gasit doar marfa scumpa si proasta si de vara.

Si iar ne-am dat cu scara rulanta de data asta cu un David care m-a tinut strans de o mana repetand pentru el "cobolam, cobolam" A inceput sa rada dupa ce am sarit amandoi de pe scara. Sigur si fericit ca si-a invins teama. Inca o oprire la Deichmann sa admiram tot marfa proasta ce costa o avere.

Si apoi la Auchan sa luam alune si cateva nimicuri.  Desigur la intrare a trebuit sa trecem pe la securitate sa ne infoliem ruscasii, l-a infoliat nenea si pe Paul.  David s-a dus langa nenea sa vada cum ii i este infoliat rucsacelul.
David a  tras cosul dupa el si ne-am oprit la raionul de jucarii, aici nu avem emotii niciodata pentru ca eu spun:" asta nu, mama nu are atatia bani" iar David pune jucaria la loc in raft fara comentarii sau proteste. Totusi am ales amandoi "taptolul" asta.


Iar dupa ce am iesit de la "Auchan" mi s-a facut inima cat un purice, sper sa radeti cand aflati de ce, voiam sa-l duc la toaleta.  Pentra ca deja David a invatat sa faca pipi din picioare ( in alt episod va spun cum) acum era momentul sa exersam in afara casei. Era momentul pentru generalizare.

I-am spus ca mergem la baie sa facem pipi. A incetinit cand a vazut ca vreau se intru pe o usa pe care intra si iesea lume multa. l-am lasat de mana si am apucat hotarat manerul usii. Evident, m-a urmat. Am trecut pe langa chiuvete si ne-am dus intr-o cabina. I-am zis ca nu are de ales ca vom pleca din mall si ca mai avem mult pana la ora de intoarcere acasa. Si da! A facut pipi ca un baiat mare. Am scapat de inca un hop :)

Iar cand ne-am dus la chiuvetele care erau mult prea inalte pt el, femeia de serviciu l-a si insfacat si l-a ridicat sa ajunga si el sa se spele pe manute. Apoi l-a dus la uscatoarele cu aer si in loc de la revedere la pupat de mama focului laudand un copil atat de frumos si de cuminte.
Hahaha, nu  ( mai ) fac parte din categoria de parinti care se oripileaza cand cineva il ia de mana pe David sau il mangaie pe obraz. Pentru ca asta e chestie culturala la romani sa pupe un copil chiar daca nu e al lor si in plus David are nevoie ca alaturi de parinti  sa faca fata la situatii noi.

Si am mai colindat mult si bine km intregi pe jos, am batut magazinele, ne-am luat iarasi 2 perechi de slapi pt casa si pentru curte pe care ii va confunda ca orice copil si va merge afara cu cei curati iar pe cei de curte ii va purta in casa. Nimic nou sub soare deci. :D

Am mai avut  vreme si sa luam niste cartofi prajiti la pachet de la McDonalds ( of, ce mama denaturata sunt!) Stiam ca e o gustare care ii va face placere si ca ii putem manca in timp ce ne deplasam. La Camera de Comert in timp ce traversam ne-a claxonat " nenea Aulel" cu autobuzul de Gilau si ne-a dus pana la gara de unde aveam sa-l asteptam pe urmatorul autobuz inspre Gilau.

Autobuzele sunt pasiunea lui David, i-am cumparat un autobuz rosu de jucarie cu care isi plimba figurinele din Colectia Mickey Mouse si sa fie si el ca nenea Gabi sau nenea Aulel, soferii din Gilau.

Nenea Aurel ne-a scutit de o bucata de drum si ne-a oferit timp sa mergem la o inghetata la cofetarie. N-am mai vazut asa copil bine educat care sa stea la masa frumos si sa manance ingrijit inghetata cu lingurita. Acasa nu-l prea vad, acolo am un copil care papa ca un porcusor.

Asa a fost ziua aceea. A fost o zi buna si frumoasa! Altele nu sunt asa.

Trebuie sa avansati pas cu pas, nu pesemisti dar nici cu sperante prea mari. Autismul este o conditie imprevizibila. Ceea ce astazi pare demult uitat, ma refer la proaste obiceiuri stimulari verbale auditive etc pot reveni.

Nu trebuie decat sa fiti perseverenti si langa copilul vostru. Sa va sacrificati pentru el, sa renuntati ceea ce altii numesc "timp liber:"


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu