Mos Nicolae, zapada si David

Trebuia neaparat sa scriu despre David acum. De la ziua lui si pana astazi s-au petrecut multe, multe. Au trecut 2 viroze si multe progrese insotite de buline si "smiley faces" primite de la gradi. Nu stiu prea multe din cate s-au intamplat la gradi: nu vrem sa o stresam in fiecare zi pe "Tanti Doamna" - apelativul e de la David, majusculele de la mine. In plus mie-mi ajunge sa vad progresele fantasticeeeee. Deci pare sa fie bine la gradi in afara de sensibilitatile lui legate de virozele sezoniere.

Dar revenind la subiect, Mos Nicolae a fost instrumentul perfect de santaj pentru David.

"Vobim cu telepaishpe, mama"
"Nu vine Mosul daca nu vorbesti frumos, David!"

Iar jignirea suprema a fost cand l-am pedespsit si pe deasupra i-am mai spus: "nu vine Mosul la tine pentru ca ai fost rau!" Mai intai i-au coborat colturile gurii, apoi i-a tremurat barbia si ochii i s-au umplut de lacrimi.

"Vine, Mosu" ii ordona el...

Si a venit Mosul. S-a anuntat cu o bufnitura in usa ( Aldo, retrieverul nostru de 6 luni s-a razbunat pe matura care il ameninta din cand in cand. Matura a lovit usa in cadere de aici si zgomotul. A fost ca si cum cineva ar fi batut la usa.) 

"Cine-o fi la usa , David?" il intreba tata.

"Mosul!"a raspuns cu convingere.
S-a dus la usa , a si deschis-o sa vada daca nu cumva Mosul mai e pe acolo.Nuuuuu, Mosul plecase nestiut si nevazut de nimeni asa cum face an de an :)
David si-a luat frumos in primire cadourile. Mosul a adus si o nuielusa, sa stie copilul, nu doar de frica ci si de traditie. Ce-am fi fara traditie, fara ceea ce ne invata parintii? Va spun eu care am trecut prin asta: am fi incompleti.

Ziua de ieri i-am mai adus bucuria de privi ninsoarea de la Gilau: "Ninge, megem cu sania" S-ar fi imbracat atunci sa mearga dar i-am explicat ca trebuie mai multa zapada altfel nu aluneca sania. Si ca va trebui sa ninga muuuult de tot pentru asta.

Dar azi dimineata cand a vazut stratul subtirel de zapada nici un argument n-am mai fost de ajuns sa-l tina in casa. Asa ca a fost 15 minute afara, doar atat pentru ca inca mai tuseste si abia intra in convalescenta. Dar a fost nespus de fericit.

Si vorbeste, vorbeste foarte mult. 

Comunica..

Iata ce am notat eu in ultima vreme pe Facebook. Pentru ca sunt uneori atat de obosita si nu am timp sa scriu decat povesti de cateva randuri, FB indeplineste foarte bine functia de jurnal. Am inceput sa notez progresele lui David acolo acum vreun an cu toata sinceritatea si obiectivismul de care sunt capabila avand in vedere ca sunt mama lui.

"Tati, iar am stricat casuta, ajuta-ma sa fac casuta!"

"Am pus piciorul cu el "( in loc de "pe ea")Casuta e o patura aruncata peste patutul de bebe in care a dormit el pana la 3 ani."Tata, ajuta-ma sa fac casuta"..Ati inteles, cred. Cei doi aranjeaza patura impreuna si apoi David deranjeaza totul"Nu mai vine sa faca a loc!"( zice David despre tata care s-a dus sa manance)
"Oh, my God!" s-a auzit acum vreo jumatate de ora, tot de David zis, foarte frumos pronuntat si cu un ton mirat 
Acum 2 ani as fi dat orice sa-l aud zicand orice, cuvant sa fie! Iar cand au venit cuvintele mi-am dorit sa aiba functie de comunicare. Cand au capatat ceva sens mi-am dorit sa fie legate in mici propozitii. Apoi am sperat sa inpartaseasca diverse lucruri, sa raspunda la intrebari si sa comunicam mai bine.
Dupa cat de mult vorbeste acum si cate ne spune cred ca si el isi dorea toate astea si nu doar eu pentru el.

"Steagul Romaiei" a zis David aratand catre tricolor. I-l aratasem ieri la TV la parada si i-am explicat ca noi traim in Romania ca acela e steagul Romaniei ...

"Oh, my God!" s-a auzit acum vreo jumatate de ora, tot de David zis, foarte frumos pronuntat si cu un ton mirat 

Acum 2 ani as fi dat orice sa-l aud zicand orice, cuvant sa fie! Iar cand au venit cuvintele mi-am dorit sa aiba functie de comunicare. Cand au capatat ceva sens mi-am dorit sa fie legate in mici propozitii. Apoi am sperat sa inpartaseasca diverse lucruri, sa raspunda la intrebari si sa comunicam mai bine.

Dupa cat de mult vorbeste acum si cate ne spune cred ca si el isi dorea toate astea si nu doar eu pentru el. 

Nu mai exista intrebare pe care sa i-o pun si la care sa nu raspunda. Ceva intotdeauna rapsunde : afirmativ/negativ cu mici explicatii etc. Incepem sa ne intelegem. Dar mai presus de toate incep sa-l cunosc. 

Si da, e asa cum l-am visat mereu. Un copil frumos, destept si sensibil. Si daca aveti un copil atipic, la asta trebuie sa va ganditi. Ca dincolo de aparente e mult mai mult. Ca acolo se ascunde un diamant pe care trebuie sa-l slefuiti. Asta va e rolul de parinte. Toata terapia din lumea asta nu poate inlocui ceea ce noi ca parinti daruim copiilor nostri: timpul si dragostea noastra.

Ingredientul principal in recuperarea lui David asta a fost: dragostea noastra si implicarea. Viata noastra ii este dedicata. Iar asta e cel mai greu lucru de facut: sa renunti la tine mai mult decat o fac ceilalti parinti si sa investesti TOTUL pentru copilul tau. Inainte de toate trebuie sa va ganditi la ce sunteti dispusi sa renuntati pentru a petrece timp indeajuns si de calitate cu copiii vostri, de a folosi fiecare clipa pentru a corecta un comportament nedorit si de a incerca sa-i invatati ceva.

Si, da, gasiti un terapeut nu doar "bun mester" intr-ale autismului dar si unul care sa rezoneze la nevoile copilului vostru. (Va urez sa aveti norocul de gasi o Moni ca a noastra! )

Pentru ca tot e sezonul, ganditi-va la asta: fiecare zi ar trebui sa fie o sarbatoare pentru noi si copiii nostri, ar trebui sa-i facem sa simta ca e Craciun si ca vine Mosul in fiecare zi.