Vesti noi

sâmbătă, 9 martie 2013

Hinta palinta sau despre (dez) integrare senzoriala

Uneori mi-e greu sa scriu despre David, mai ales in perioadele in care el nu functioneaza optim. Atunci sunt obosita de efortul de a-l trage din groapa adanca in care pare sa cada. Pot  fara exagerare sa compar  efortul asta cu a incerca sa scoti pe cineva afara dintr-o prapastie. Un hau adanc si necunoscut, asta e autismul.



Cand David a inceput sa mearga la Gradinita Speciala Malteza, Moni si colegii ei cu asta au inceput: cu integrarea senzoriala prin miscare. Cu saritul pe mica trambulina, cu datul pe toboganul din sala de gradi, si mai tarziu cu hinta. Toate au inceput rand pe rand. Frumos si fara ezitare a lasat in cateva luni la o parte temerile legate de miscare, leganat, inaltime.


Moni si-a insotit toate sesiunile de lucru cu David de cantec, "hinta palinta" obligatoriu! Despre meloterapie va povestesc altadata :)

Totusi in ceea ce priveste autismul nimic nu e sigur. Ajunge o pauza de cateva luni departe de hinta si tobogan pentru ca sa revina problemele de integrare senzoriala.

Primavara asta David e speriat. Ar vrea sa iasa afara insa dupa ce s-a curentat de vreo doua ori cu electritate statica produsa prin frecarea hainelor lui  gen polar de metal are mari ezitari. Isi doreste sa iasa dar sta cu tata nemiscat sau vrea in brate.

Pe hinta se da incordat numarand rapid pana la 10. Pe aparatele mari de joaca, cele aflate la inaltime vrea sa se urce insa renunta rapid.

"Mi-i fica" asta se aude din gurita lui cand e vorba de iesit afara si jucat propriuzis, cand e vorba de dat pe hinta, cand  frunzele uscate sunt ridicate brusc de vant. "Mi-i fica de albina" a explicat cand a vazut o musca in zbor.

O luam de la capat cu desensibilizarea senzoriala: expunererea treptata la stimuli , la "afara";  un afara trezit la viata cu flori, vant, frunze si albine. Nu stiu cat va dura sa se reobisnuiasca

Ce se intampla de fapt? Ce inseamna lipsa asta de integrare senzoriala, frica lui de obisnuit, vezi frunzele care plutesc in vant?

Nu e nimic in neregula de fapt cu organele lui de simt doar creierul lui interpreteaza acesti stimuli ca fiind amenintatori, de aceea totul din jur ii produce frica. 

Cand copilul autist este non-verbal tipa de cele mai multe ori. Tipa infiorator pentru ca se teme de aproape orice il inconjoara, tipa pentru ca el nu poate interpreze lumea corect.

Am pierdut asadar pe planul acesta, n-am mai iesit demult in locuri de joaca cu el, nici macar in locuri incalzite pentru ca a fost bolnavior  de vreo 6-7 ori din toamna incepand. Asa ca ideea de a-l expune in perioade de convalescenta la mall-uri si locuri de joaca nu mi s-a parut cea mai buna idee.


Pentru el, cel mai cu folos timp acum, este cel petrecut cu Moni si cel petrecut in Gradinita din Gilau. Nimic nu e mai benefic decat sa lucreze cu Moni si cu doamna educatoare si sa fie inconjurat de colegii lui.

Mai avem mult de lucru! Iar daca aveti un copil cu o astfel de tulburare: nu presupuneti nimic! Sa nu-l considerati niciodata "vindecat" de x sau y manie, stereotipie sau teama. Ele pot reveni. Autismul nu e o raceala care trece.

Autismul e un mod de a fi, de a simti si interpreta lumea diferit de al nostru.

Daca disper? Nu, nu disper...
Acum David exprima ceea ce simte verbal. La primul simptom de raceala acum 3 zile mi-a spus:" mama ma doare gatul" Asta mi-a permis sa folosesc un spray cu propolis si miere de la bun inceput, sa-l hidratez bine ca sa nu faca febra sau complicatii. 
La fel cum spune ca-l doare ceva, la fel exprima si teama. Iar asta, eu ca parinte, pot intelege; il pot consola, incuraja si invata.

Asteptam primava adevarata cu soare si multe provocari senzoriale. Sper ca vom castiga noi :)









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu