Vesti noi

joi, 17 aprilie 2014

David si conflictele emotionale

Va intriga titlul ?
Toata copilaria e plina de conflicte si rupturi emotionale.
Un exemplu? Aproape toate mamicile se gandesc cu groaza la momentul reintoarcerii la serviciu. Cum va fi? Ce va simti copilul? Cat de greu va fi pentru unul sau pentru celalalt?

 Eu am luat decizia de a ma reintoarce foarte repede la serviciu( planuisem sa raman acasa 2 ani, cum altfel?) insa mi s-a oferit un post nou si la momentul respectiv a parut cea mai buna decizie pentru familie.

Asa ca David de 3 luni a ramas acasa cu Tati. Iar pentru Tati nu am decat cuvinte de lauda despre modul in care l-a crescut pe David iar asta include TOT:  de la eforturile pe care le face un parinte obisnuit sa-si educe copilul pana la cele de recuperare din autism.



In poza de mai sus, David are 1 an, e seara iar eu tocmai revenisem de la serviciu. E greu, a fost si este greu sa muncesti toata ziua si sa te gandesti la copilul de acasa. Cu siguranta este greu si pentru copil. 

E dificil sa-mi imaginez cum a fost pentru David atunci cand era bebelus sau cand deja era atat de afundat in autism incat uneori nu parea sa ne observe.

Dar vad acum. 
David doarme cu mine si atata timp cat lui ii foloseste si se simte in siguranta asa vom dormi. A dormit in patutul lui pana la 3 ani iar in momentul in care am inceput si terapia a inceput sa doarma cu mine ( a fost alegerea lui in sensul ca evada din patut si venea la mine) iar eu am inceput sa vad beneficiile emotionale ale fenomenului astazi numit co-sleeping. Din punctul meu de vedere chestiile de genul "copilul trebuie sa aiba camera lui de la inceput" mi se par niste fite inutile. Cum stii daca are copilul febra, daca tuseste noaptea? Daca are un cosmar? Daca doarme linistit etc etc?

Eu stiu toate acestea. Noi stim toate acestea.

De vreo 3 luni David trece dintr-o viroza in cealata. Trece una, merge o saptamana la gradi si iar incepe alta. Inutil sa va spun ca e un copil care in general mananca bine si aproape de toate; un copil care primeste suplimente de vitamine, aminoacizi, minerale. Un copil bine ingrijit, indraznesc sa spun.

Cam tot de atatea luni David , desi  racit ( asadar nu merge la gradi) se trezeste dimineata cum ma ridic eu din pat sau aude alarma la telefon ( el care mai inainte o ignora complet). Si daca i se pare ca plec se agita:" mama vin si eu" Si da, trebuie sa mergem impreuna la baie. 
Iar de vreo doua saptamani  aud dimineata tot mai des intrebarea: "Mami, astazi mergi la serviciu?" sau rugamintea de seara:" mama, sa ma trezesti si pe mine maine dimineata!".

Stiu ca lipsesc prea mult de acasa. Si mai stiu ca lui David ii este foarte dor de mine. Dar ceea ce mi se pare extraordinar este faptul ca incepe sa exprime si verbal si non-verbal dorul de mine. David este un copil extrem de afectuos care ne imbratiseaza spontan, caruia ii place sa fie tinut in brate ( mai ales de mine atunci cand ajung seara acasa). Am un copil mamos, cum zice vorba din batrani.

Relevant sau nu, medicul homeopat la care am apelat pentru niste remedii pentru intarirea imunitatii ( de fapt un medic generalist cu competenta pe homeopatie) a tras concluzia unor conflicte emotionale la David dupa ce i-am povestit de conjunctivitele lui repetate si alte cele cu care s-a confruntat copilul in ultima vreme. 

Am zambit, eu stiam deja de stresul acesta in viata lui provocat de absenta mea de acasa in lumina comportamentului lui din ultima vreme. Iar in ultimii ani a mai fost si stresul confruntarii cu colectivitatea. 
Imaginati-va asta. La inceput de an scolar in 2012 David a intrat in gradinita de masa la Gilau intre copii tipici fara insotitor, in conditiile in care de-abia raspundea la intrebari cu " da" si "nu" Dar nu era pe vremea aceea capabil sa povesteasca ca si copiii de varsta lui. E ca si cum v-as duce in Olanda sa va descurcati acolo aproape fara sa stiti limba si sa puteti folosi alte mijloace de comunicare. Cum va suna?

Avem un copil extraordinar de cuminte, cu o personalitate placuta si peste masura de curajos. Ca sa invingi anxietatile induse de autism iti trebuie curaj si vointa. Imi place sa cred ca astea doua calitati le-a mostenint de la noi, parintii lui.

Si pozam iar pentru voi, de data asta sunt in concediu. Si profit compania lui David si a familiei mele :) Sa aveti Paste Fericit!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu