joi, 31 iulie 2014

Viata lui David. Despre parintii lui

Nu v-am mai scris nimic despre David, e greu de spus ceva. Nici eu nu mai stiu exact dupa ce masura sa-l masor. Sa-l compar cu prietenul lui, Luca care la abia 5 ani are o manualitate/dexteritate mai buna ca el si o exprimare gramaticala mai corecta? Sa-l compar cu alti copii mai sever afectati de autism?

 

Nuuuu, pe mine nu ma multumeste nici una dintre cele doua optiuni asa ca trebuie sa-l compar pe David cu David. Cum era si cum este. Este greu inca, dificil de-a dreptul, in unele momente cand incepe se se auto-stimuleze verbal sau auditiv: vorbind in silabe fara inteles sau presandu-si pleoapele inchise de coltul vreunei piese de mobilier, cand e opozitionist sau cand cade in stereotipie si pune aceeasi intrebare de 50 de ori:

"Mama, Aldo de ce nu merge la cumparaturi ? ( ma intreaba in timp ce rade)
"Mama, buni de ce sta toata ziua?"
"Mama, noi de ce nu dormim cu cainii ?" ( din nou razand)

Sunt intrebari la care cunoaste raspunsul insa insista sa puna aceeasi intrebare din nou si din nou.

Recunosc, ma intreb de foarte multe ori daca am facut indeajuns; daca mai multe resurse financiare ( a se citi mai multa terapie ) ar fi facut lucrurile mai usoare si pentru noi si pentru el. Cu siguranta da. Dar poate atunci mi-as fi cunoscut mai putin copilul. Poate nu l-as fi apreciat indeajuns.


Copilul nostru frumos are preferinte vestimentare, isi alege singur hainele dimineata. Recunosc, are de furca uneori cu mine, ar purta si cele de strada, acasa ca sa le pateze in maximum 1 ora. Nici nu are nevoie de atata timp sa le pateze cu mancare sau sa le murdareasca cand il ajuta pe tati sa mestereasca diverse. Intelege in cele din urma ca trebuie sa avem si hainute de strada, de plimbare si altele de casa..
Cel mai important pentru el in materie de vestimentatie este sa fie asortat si cam in functie de asta isi alege tinuta. Ma rog, tinutele de vara. In fiecare zi face dus macar de doua ori se se schimba tot de atatea. Mai ales dupa vizitele in cotet la Aldo, minunatul nostru Golden Retriver sau dupa ce-si face in curte propria mlastina si se umple de noroi din cap pana-n picioare.


A devenit foarte responsabil fata de catelul, Aldo si il hraneste singur Vine apoi in casa, umple stropitoarea cu apa si merge sa-i puna si apa. De Tomi, care e legat, ezita sa se apropie, desi Tomi ii stie de frica. Fiecaruia ii este teama de celalalt. Insa Aldo ca orice labrador retriever este bun de pus la rana si cainele perfect pentru orice copil.

Copiilor nu le trebuie multe ca sa fie fericiti. Au nevoie de dragostea parintilor, de un petec de iarba, o groapa cu nisip, un animalut, unul sau mai multi prieteni. 
Iata-l impreuna cu vecinul si prietenul lui, Luca urmarind un desen animat. Sunt impreuna ba la noi, ba la vecini, jucandu-se sau mancand impreuna. 


Isi fac bine unul altuia.

David ar vrea sa fie deodata mare, ca sa devina bucatar. Sau sa creasca mare si sa se faca muncitor. Muncitor este el de multa vreme, doar ca nu stie. 

Si pentru ca si-a dorit sa ma ajute, am facut ieri pizza impreuna.  Eu am pregatit doar umplutura, am tocat sunca, salamul, ciupercile. Restul am facut impreuna. Nu ma credeti? Si manutele de 6 ani stiu sa framante!
O poveste gustoasa in imagini...













Si ma intreb, cum va spuneam mai devreme: am facut si facem tot ce putem? Din cand in cand mi se pare ca da. 
David este viitorul meu, nu inseamna ca am renuntat la mine dar EL este primul in tot ce facem. Toata datoria noastra este inspre el. Asa sunt eu, asa e tatal lui. Si asta incercam sa facem de aproape 7 ani de cand l-am primit in dar.  Sa zidim in el viitorul: o educatie frumoasa, abilitati de viata independenta, respect si grija pentru ceilalti.

Au fost ani grei, relatia noastra a fost greu incercata aproape de la inceput si uneori ma intreb cum am rezistat eu si tatal lui impreuna pentru a ne construi familia pe care o avem astazi. N-as putea sa va spun, poate ca lucrurile sunt facute sa dureze intre oameni dispusi sa lupte. Ma simt cea mai norocoasa femeie de pe pamant sa am asa copil si asa sot si sa-mi fi gasit linistea .Si da, David a fost alaturi de noi cand ne-am casatorit acum cateva zile. Iar fericirea ma asteapta acasa in fiecare zi.






























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu