Vesti noi

sâmbătă, 6 septembrie 2014

De toamna

David este plictisit peste masura.

"Cand incepe scoala?" e intrebarea pe care o aud aproape zilnic. Nu mai are rabdare si din pacate tot ce am fi vrut sa-i oferim vara asta nu ne-a iesit din ratiuni ce tin de sanatatea noastra, a parintilor. As fi vrut sa evadam pentru cateva zile si nu s-a putut. Apoi mi-ar fi placut sa am mai multa vlaga sa lucrez cu el; marturisesc cu toata vinovatia din lume ca nu am facut asta.

Totusi a avut realizari importante; si-a facut prieteni si a invatat sa se dea pe bicicleta, si-a mai dorit un catel pe care l-a adoptat si de care are grija. Catelul, un Negrut frumos, abandonat de vecini, slabut si chinuit, si-a gasit un stapan zburdalnic. David are acum catelul potrivit pentru el. Stapanului nu-i prea convine sa se tot spele pe maini dupa ce se joaca Negrutul. Dar o face in cele din urma.
Negrut l-a ajutat sa faca tranzitia inspre Aldo, de care, in ciuda blandetii si pufoseniei lui, David se temea. Golden Retriverul este un caine masiv asa ca teama e oarecum explicabila. Dar acum, David ii comanda lui Aldo:" stai jos"; Aldo se executa iar David, fericit, il mangaie pe cap si ii spune: " Bravo!"

Va jur ca in mare, cam asta e si terapia comportamentala aplicata, un fel de dresaj.



David a compensat lipsa mea din multe activitati cu independenta, cu activitatile lui de baiat alaturi de tati  preparat ciment de exemplu si tencuit), cu mersul cu bicicleta, cu ....

Si deodata ma loveste gandul ca n-ar trebui sa ma simt vinovata si ca iar, copilul acesta nu inceteaza sa ma surprinda

Seara, nu reusesc sa-l aduc inauntru, inainte de dus isi aduce aminte ca n-ar fi rau sa mai iasa putin si pe intuneric ( da, acesta e marele avantaj de a avea o curte la dispozitie) se mai harjoneasca cu Negrut. Pe Negrut il prinde de zgarda, sau ii leaga o coarda de zgarda si incearca sa-l conduca asa. Cainele, copil si el, stie ca nu prea are de ce sa respecte tot un copil, se cam smulge si-si scoate capul din zgarda. Micul stapan il cearta cu naduf: "Stai, Negrut, auuuu, fii cuminte!"


Si-apoi, cel mai important, David vrea sa creasca mare.
-Uite pana aici o sa cresc mi-a aratat pe tocul usii sarind cat putea de sus. E acelasi toc de usa unde tati il pune sa stea drept ca sa poata marca inaltimea lui.
-Mai mult o sa cresti, David, o sa fii inalt.
-Ca mama? m-a intrebat
"Doamne fereste!" mi-am zis in gand si apoi cu glas tare:
-Nu, vei fi inalt ca tati. Cel putin ca tati.

S-a bucurat, eu si mai tare. Pentru mine e o metoda de santaj.
-Pai daca nu mananci fructele astea, nu vei putea creste inalt
 Si in cinci minute, para, prunele si strugurii dispar din farfurioara.
-Daca nu mananci micul dejun, cerealele astea cu lapte, nu vei avea suficienta energie ca sa cresti. Si dispar cerealele cu lapte din bol.

Si David creste, asa cum ar fi trebuit sa cresc si eu, alaturi de animale. Doar ca eu nu aveam voie sa ma murdaresc sau sa pun mana pe vreun animal.
David numai asta face: alearga, se tavaleste in iarba, intra in cotetul lui Aldo. E curat cam vreo 15 minute dupa ce face dus si atat.


Acum se imbraca singur dimineata si isi alege hainele. Si degeaba separ eu cele de joaca si curte de cele de oras. David le combina mereu spre disperarea mea. Iar dulapul e vraiste si copilul e fericit.

Il preocupa ceilalti, empatia lui e in plina expansiune.

-Mama, de ce esti bolnava?
-Mama de ce te doare spatele? Ii explic ce inseamna o problema cronica care se reactiveaza la maximum cand se schimba anotimpul primavara si toamna si el ganditor mai intreaba:
-Si cand o sa-ti treaca?

E atat de cald si de dragastos ca nu l-as schimba pentru nimeni si pentru nimic in lumea asta sau in alta. Cand vremea e mohorata, imi vine sa-i spun ca si Smaranda a lui Stefan a Petrei lui Nica: "Iesi, copile cu parul balai, afara si rade la soare, doar s-a indrepta vremea!"






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu