Cu doi copii

Si a sosit. Cu 3 saptamani inainte de termen, ne-a facut marea surpriza. Si de-abia ma intrebase David cu cateva zile mai devreme: " Ce sa fac ca sa vina odata Georgel?" L-o fi auzit sau nu, cert este ca n-am avut timp sa ne dezmeticim si iata-ne cu Georgel cel mult asteptat in brate.

Nu mi-a fost deloc frica. Ne-am rugat mult si am avut incredere ca va fi asa cum trebuie sa fie.  L-am asteptat cu cu atata dragoste pe Georgel si nici macar rezultatul unui triplu test care indica sanse de 1/57 ca acest copil sa aiba Sindrom Down nu m-au descurajat. Nici n-am facut amniocenteza si nici n-am incetat sa cred. Am gandit cu inima ca e copilul nostru oricum ar fi. Sigur ca ne-am dorit un copil sanatos. Dar am stiut ca sunt la locul potrivit si pe mainile singurului medic in care am deplina incredere: Dr. Nanu Honorius de la Clinica Hipocrate.

Este omul caruia ii datorez acesti doi copii frumosi, care m-a ingrijit si s-a ingrijorat pentru mine si pentru noi de fiecare data. Si nu te poti simti decat in siguranta intr-un spital ca acela si pe mainile unei echipe cum are Dr. Nanu.

David a fost nespus de emotionat cand l-a vazut prima data pe George, la cateva minute dupa ce s-a nascut mititelul. L-a privit cum sta in incubator la caldurica si l-a tot strigat pe nume. Neonatologul, o femeie blanda si iubitoare de copii, i-a explicat lui David ce trebuia sa stie despre George: ca incubatorul il incalzeste, ca e un bebe mic care va creste si care trebuie sa invete foarte multe, inclusiv sa zambeasca.

Dar David mai avea o grija: "unde e mama?"/ "cand vine mama?" S-a nelinistit si a intrebat despre fratior cand una dintre minunatele asistente l-au scos din incubator si a disparut cu el in brate in spatele usii salii de operatie unde eram eu.

Iar pentru mine ca mama a contat mult momentul reunirii familiei imediat in salon, George mi-a fost adus si pus in brate, la piept, iar David si tati au putut sa ne admire in voie.

Si nu puteam parasi locul in  care copiii mei frumosi au venit pe lume fara o poza de final. Pentru ca visele mele de mama s-au implinit pe deplin aici, alaturi de acest OM si echipa lui.

Si David? 

E absolvent de clasa pregatitoare si foarte mandru ca exerseaza cititul si socotitul in vacanta. Asa visam la vara asta: sa am un prunc frumos si sanatos in brate si sa citesc cu David. Sa ne bucuram unii de ceilalti, asadar! Alta fericire eu nu-mi pot imagina.