Vesti noi

joi, 11 octombrie 2012

"Vobim cu monicilii" sau despre stereotipii si alte tulburari verbale in autism

La inceput a fost :" Calllllaaaaaa" (colega lui din Gradinita Malteza), nume pronuntat cu o rulare extrema a limbii. Ii placea la nebunie cum suna si il repeta la nesfarsit mai ales in zilele cu probleme.

Ce bucurie, David incepuse sa vorbeasca  dar de multe ori doar pentru el. Se implinea profetia unei mamici de copil autist care-mi prezisese multe necazuri cu limbajul :" o sa fie echolalic, o sa repete tot"
Mi-a spus-o cu oarecare rautate in glas de aceea am tinut minte intamplarea. Ca si cum al meu nu era mai grozav ca al ei si ca aveam sa vad eu...

Nu vreau sa scriu aici despre inceputul limbajului ( la David) ci doar despre tulburarile asociate lui.
Mai degraba va impartasesc ceea ce nu a fost sau nu este in regula cu David.

Lalalizarea
Foarte multe mamici isi cred copiii genii cand inainte de 1 an zic chipurile: "mama" sau "tata" Nu! Gresit! Copilul lalalizeaza, emite silabe, se pregateste pentru vorbire in nici un caz nu spune "mama" sau "tata".
Noi n-am avut parte de asa ceva ceea ce in mod evident nu era in regula.



Tacerea
Silence is golden. La oamenii mari si intelepti o fi dar nu la un copil care ar trebui sa vorbeasca. Mai ales cand tacerea e intrerupta doar de tipete ascutite de frustrare ( tipatul autist) Daca inchid ochii inca il pot auzi tipand si acum tresar la orice tipat aud de la copiii vecinilor....

Limbajul "propriu"
A aparut dupa 2 ani la David si era o chineza ciudata, intr-un fel nu era rau pentru ca arata disponibilitatea lui de a comunica. La 3 ani nu spunea decat 2 cuvinte in mod obsesiv:" gata" si "asa"

Echolalia
"Ce faci, David?"
"Ce faci, David?" urma rapunsul ca un ecou
"Nu repeta, David!"
"Nu pepeta Dadid!"! ingana el

Cam asa se desfasurau marea majoritate a conversatiilor noastre. Copilul vorbea, sau invata sa vorbeasca repetand. Si la copiii mici exista echolalia insa de scurta durata datorita interiorizarii rapide a limbajului impresiv.
Copilul autist invata limbajul in mod mecanic si nu spontan - intelegand semnificatiile ca si copiii tipici. Echolalia este o etapa a invatarii limbajului la noi. Sa nu va sperie daca va confruntati cu asta, corectati copilul tot timpul iar daca aveti pe cineva de incredere cu abilitati sau calificare de logoped si mai bine!

Vorbirea la persoana a 3-a

"Copilul vea banzica" ne cere David in loc de " Eu vreau branzica" Majoritatea copiilor raspund frumos :" eu ma numesc, eu fac etc. Identitatea lor e clara si bine determinata.

Eu: "Cine e in poza, David?"
David:" Mama cu David"

El este "Copilul" sau "David"
Nu renuntam il punem sa repete :" EU" si nu vrea deocamdata.

Dar am o arma secreta ( se numeste "Moni")
Dar asta e mai degaba o tulburare de comportament social decat una de limbaj.

Dislalia

"Megem a Pofi, tata" e evidenta tulburarea de limbaj, absenta unor sunete, substituirea unor sunete cu altele.

Si, da, acum va povestesc despre tulburari de limbaj, acum 1 an si 11 luni v-as fi povestit despre absenta totala a limbajului expresiv ( adica a vorbirii)

David ne provoaca acum cu repetitiile si stereotipiile care fac placere auzului lui:

"Lammmmmmaieeeee" ( lamaie)
"Camamiiiiiiizi" ( caramizi)
"Lolocheia" ( nu avem idee ce inseamna)
"Moniciliiii" ( sigur vine de la Moni :))))


"Vobim sunete" ne zice David cand il certam pentru ca vorbeste aiurea. Copilul nostru cu eticheta oficiala de autist face diferenta intre cele doua: comunicare verbala si vorbirea golita de semnificatii...
Si sunt zile numai asa, golite de sens si semnificatie in care noi parintii suntem cainii de paza ai vorbirii lui David si ai comportamentului lui. Iar in altele viitorul apare plin de perspective.

Iar ultima surpriza pe care ne-a oferit-o un psiholog clinician ieri, a fost ca, in ciuda deficientelor (David avand deocamdata o vasta mentala intre 3 si 4 ani si nu de 5 conform cu cea biologica) e ca este totusi inalt functional ( coeficient de inteligenta peeeeeeste medie)

We may have a little Einstein here?!
Totusi as fi fericita daca mai intai ar invata sa-si lege sireturile si abia apoi ar invata lucrurile peste varsta lui. :)














5 comentarii:

  1. Sa inteleg ca daca fetita mea la 10 luni zice mama tata apa ada nana ar trebui sa imi fac griji?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu cred ca in privita asta ar trebui sa va faceti griji, daca la 10 luni zice atatea. Deja cere apa, se adreseaza mamei tatalui, eu ca parinte nu vad nimic neobisnuit. David al meu nu zicea nimic la varsta asta: nici macar nu lalaliza ( mamamamama, dadadadada, papapapapa, tatatatata. Lalalizarea este foarte importanta, ea precede limbajul. Oricum cand simtiti ca ceva e in neregula si copilul nu se dezvolta conform varstei, stiti ce sa faceti, mergeti la un specialist :)

      Ștergere
  2. Buna! Legat de coeficientul de inteligenta, citisem ca de fapt autismul este cauzat de o retea prea abundenta de neuroni care au o activitate intensa, iar procesarea informatiilor este peste putinta copilului... adica retardul mental nu este retard, ci incapacitatea de a face fata vitezei sistemului nervos supraincarcat...ati primit aceasta explicatie vreodata, este ea plauzibila?

    RăspundețiȘtergere
  3. @Anonim: am citit si noi foarte multe despre autism, inclusiv aceasta explicatie sau faptul ca nu exista legaturi functionale intre neuroni, nu se stie de fapt ce e cu autismul. Deocamdata exista doar teorii. Asa ca pentru noi parintii e foarte important sa depasim " de ce?" sa ne concentram pe " cum" evoluam, cum ne integram? Cu sau fara autism am un copil adorabil :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta nu o contesta nimeni, e adorabil! Multa putere si curaj in continuare, va admir!

    RăspundețiȘtergere