De cand are un frate e linistit. Ma asteptam sa-l deranjeze tipetele de nou-nascut, dar n-a fost asa. Integrarea senzoriala a fost pentru David un capitol lung cu progrese anevoioase: sa accepte sa fie mangaiat pe capsor, sa nu-si astupe urechile la anumite zgomote.
Gelos nu cred sa fie, cel putin deocamdata. Desi pruncul e mai tot timpul la mine in brate, profitam de momentele de liniste ca sa citim cate un text, sa exersam scrisul sau socotitul. Iar asta cred ca-l face sa se simta important.
Si merge cu tati oriunde, petrec parca si mai mult timp impreuna.
A fost un an bun si pentru David, a progresat mult si meritul apartine in mare masura D-nei invatatoare.
Si are dorinte care ma surprind; vrea un pat masinuta si l-ar vrea pe Mickey pictat pe un perete. Di cand te gandesti ca era o vreme cand visam doar sa ma strige "mama".
Cam asa studiem noi.
Iar uneori uneori ne rasfatam. Meritam, nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu