Vesti noi

duminică, 6 septembrie 2015

David si sentimentele

A trecut cea mai frumoasa vara din viata mea. A aparut Georgel, cel mult visat, acum fecior de peste 5 kg si a crescut si s-a (mai) maturizat si David. La David ma uit cu atat de multa mirare; o data pentru ca-mi pare Gulliver pe langa fratele lui si inca o data pentru ca-l aud citind din ce in ce mai bine. Si ma emotionez. Imi vine sa plang de bucurie ca am ajuns aici. Si multumesc Cerului.



Relatia lui David cu George a evoluat asa cum ma asteptam. E clar ca la inceput David a fost usor dezamagit de micul si dragutul nostru urlator, dar acum e prompt in a ma asista cand vine vorba de supravegherea lui Georgel mai ales daca suntem suntem singuri acasa.

 Ramane in camera daca eu ies afara si intind haine la uscat sau daca sunt in bucatarie si spal vase si gatesc in zgomotul hotei care evacueaza aburii. N-as avea cum sa-l aud pe bebe, asa ca ma ajuta David. E net superior oricarui sistem de supraveghere. Vine si imi descrie orice miscare sau sunet face bebelusul si incearca sa-l calmeze cu suzeta sau caruselul muzical. Si are doua la dispozitie fiindca tocmai l-am regasit pe cel vechi care i-a apartinut chiar lui. Si ce i-ar mai placea lui David sa-l zapaceasca pe Georgel cu cele doua melodii pornite deodata, doar ca sa se stimuleze el auditiv....

Inca mai lucram impreuna de-ale scolii.


Aseara m-a lovit dorul de David bebelus. Si m-am uitat si la poze cu el, dar si cu cel mic. Am ajuns la o singura concluzie, ca e unul mai frumos ca celalalt. Mai jos e David la exact 3 luni pe 6 februarie 2008.

Dincolo de orice comparatie legata de evolutia si dezvoltarea lor, amandoi copiii sunt extraordinari. Iar Georgel il cucereste incet si sigur pe David. Azi dimineata m-am intins din nou in pat langa David cu un Georgel prost dispus intins si el pe burtica pe pieptul meu. David ne-a imbratisat pe amandoi.

A inceput sa interactioneze adecvat cu micul fratior folosindu-se de jucarii de bebelusi. Ba mai mult, ii arata in fostele lui carticele de bebe tot felul de noutati.

-Georgel, stii ce e asta ? il intreaba David
-Nu stii? iti spun eu, este o veverita, declara incantat David.


David si George. George si David. Cu toate greutatile prin care am trecut, azi nu mi-as putea imagina viata fara ei.

David este extrem de atasat de bunica lui, mama mea. Ii tolereaza toate cele pe care bunica le face din cauza bolii ei. Nu se supara foarte tare pe ea si spera ca se va face bine, chiar daca si el vede tranformarile ireversibile.

Dar pe nimeni nu iubeste David mai mult ca pe tatal lui. Nu cred ca e doar faptul ca il creste de la 3 luni si jumatate. Nu cred ca are legatura doar cu timpul pe care il petrec impreuna. Cred ca e o relatie pur si simplu speciala, cei doi, tata si fiu sunt facuti unul pentru celalalt. Au fost suficiente 3 zile de absenta ale tatalui pentru ca David sa-mi repete de 20 de ori pe zi cat de dor ii este de tatal lui.


Mai are cateva dorinte David, una ar fi sa aiba camera lui (dar sa doarma tot cu mama, tata si Georgel) si ar mai vreo o casuta "de" copac adica o casuta in copac. Nici camera si nici copacul nu le avem, asa ca va trebui sa mai aiba rabdare.

Ma bucur ca viseaza.





Un comentariu: