Vesti noi

marți, 31 decembrie 2013

Ce ne-a adus 2013

Anul acesta, mai mult decat oricare dintre cei 3 ani scursi de la diagnostic incoace, ne-a adus mai multa SPERANTA. Speranta ca David se va adapta din ce in ce mai bine acestei lumi...

2013 a fost decisiv in ceea ce priveste dezvoltarea lui. Mie, personal, anul acesta mi-a adus mai mult curaj atunci cand n-am mai avut terapeut. Asta se intampla undeva prin martie si sincera sa fiu mi-am pus destule intrebari, oare facem bine sau nu, sa nu mai cautam pe nimeni care sa lucreze cu David?

 Asta dupa ce gasisem aparent pe cineva sa lucreze alaturi de  David dar n-a fost sa fie.

Asa ca m-am bazat mult pe intuitie, pe ce-am mai citit, pe experienta altora in relatia cu copiii lor autisti pentru a avea succes in abordarea lui David.
Si am inceput sa lucram impreuna oarecum mai organizat.  I-am cumparat caietele speciale conforme cu varsta lui biologica.




Si nu, n-am lucrat la masuta scriind sau rezolvand activitati matematice mai mult de o ora pe zi. Dar au fost si zile in sir cand n-am lucrat deloc la masuta cand era bolnav. Nu mi se pare normal daca are accese de tuse sau ii curge nasul intr-una sa-l pun sa faca astfel de lucruri. Voua, v-ar placea? Sau uneori pur si simplu n-am avut timp pentru asemenea activitati.


Uneori e bine sa fortezi lucrurile ( mai ales la inceput cand au foarte mult de recuperat si e esential sa se faca mari progrese). Alteori, dupa ce au atins un anumit nivel si continua sa faca progrese pe toate ariile, e bine sa o lasi mai moale. Asta pentru echilibrul lor emotional.

Nu uitati, inainte de a fi copii cu autism, sunt mai intai copii, cu aceleasi nevoi de afectiune si de intelegere din partea parintilor! 

Am renuntat la un moment dat sa-i mai cumpar jocuri puzzle pentru ca nu-i placeau. L-am lasat in pace.
Am citit povesti, ne-am jucat alte jocuri, am continuat sa scriem cand deodata l-a lovit pasiunea pentru puzzle. Si a inceput sa le faca pe toate  pe care le avea. I-am cumparat altele, cu un numar si mai mare de piese si am fost surprinsa sa vad ca face si cu 24 si cu 30 si cu 35 de piese. Cu 35 de-abia ma descurc eu :D


Mai bine sa va spun cum s-a incheiat 2012, e mai relevant, cred. Avea atunci 5 ani si o aproape 2 luni

  • David era inca ecolalic, prezenta atat ecolalie imediata cat si intarziata
  • Auto-stimularile erau foarte multe: tactile, vizuale, auditive, pe parcursul lui 2013 pe masura ce s-a dezvoltat limbajul si gandirea au inceput sa se rareasca  
  • Nu raspundea la intrebari decat maximum cu "Da" si "nu"
Lucrurile s-au schimbat radical, 2013 a fost anul infloririi depline a lui David.

Dezvoltarea gandirii lui David, felul in care intelege si isi explica lumea s-a petrecut intr-un ritm ametitor. La urma urmei un an are doar 365 zile iar el intr-un an s-a dezvoltat mult mai mult decat ar fi de asteptat.

Anul asta, am inceput sa ne jucam jocuri care implica numere, am inceputprin februarie cu "Nu te supara, frate!" si cand am gasit am cumparat si "Pacalici." Astazi de exemplu am jucat Pacalici de 4 ori: David, tata si cu mine.

Mai jos aveti un exemplu de joc cu alfabetul, copilul a potrivit perfect fiecare litera cu cate un cuvant denumind o imagine care incepe cu litera respectiva. Si da, stie sa desparta in silabe. Greseli mai face dar ca principiu a inteles foarte bine.



Totusi am senzatia ca ii plac si se pricepe mai bine la activitati matematice.




Asadar, la finalul unui alt an de munca, am ajuns sa discutam despre... moarte, despre ce inseamna sa mori. Nu ii ascund nimic din ce nu i-as ascunde nici unui copil neuro-tipic de varsta lui. Intelege si ca moartea poate fi o consecinta a ranirii ( exemplu "te accidentezi, te lovesti, te duce la spital si mori" ) si nu doar un proces natural.

Zilele de meteosensibilitate si comportamente opozitioniste la fel, s-au rarit si prin dezvoltarea limbajului am reusit sa ne dam seama ca de multe ori il deranja un stimul: zgomot, lumina etc.

Vedeti voi, copilul are nevoie sa fie inteles ( e nevoie ca parintele sa decodeze ce sta la baza unui anumit comportament , ce provoaca o anumita reactie ) iar mai apoi sa creeze instrumentul care sa-l ajute pe copil sa se adapteze, sa-si invinga starile.
Esential este sa-l ajutam pe David sa se adapteze lumii, sa gaseasca modalitati sa treaca peste anxietati si temeri ( n-ar trebui cu totii sa facem asta? ) E o pregatire pentru viata, vrem sa-l ajutam in confruntarea cu viitorul, indiferent cum va fi el.

Imi place sa cred ca urmam sfatul Mariei Montessori  care spunea: "Sa nu-i educam pe copii pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista cand ei vor fi mari. Si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i invatam sa se adapteze."

La Multi Ani, sa traiti cu sanatate si bucurii, alaturi de copiii vostri!











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu