Vesti noi

sâmbătă, 8 februarie 2014

Programul lui David

In cei 6 ani cu David, am trecut prin multe incercari. Iar incercarile si situatiile limita te invata...
 Am invatat ce inseamna echilibrul si masura in viata mea,  a copilului meu si a familiei noastre.

Asta nu inseamna nic ca detin adevarul absolut in ceea ce priveste educatia si recuperarea copiilor cu autism. si nici ca trebuie sa faceti ca mine. Este un punct de vedere.

Incerc sa fac cele mai bune alegeri pentru copilul si familia mea.



Ca parinti, aflati intr-o situatie similara cu a noastra, cred ca ar trebui  sa va intrebati: "care e maximul de efect pe care il pot obtin cu resursele pe care le am la dispozitie?"

E important sa va cunoasteti foarte bine copilul: sa bifati zeci de ore de terapie ABA pe saptamana poate nu e o solutie. Poate o solutie sunt mai putine ore de ABA si joaca sau odihna pur si simplu. Asa e si pentru copiii tipici: am intalnit copii fericiti sa mearga la scoala si sa mai "bifeze" alte ore de activitati sportive si recreativ-educative zilnic si altii care mi-au parut pur si simplu torturati de "grija" parintilor de a le oferi ceea ce ei n-au avut cand au fost copii.

Si mai ales, nu va faceti planuri despre cum va fi copilul cand va creste. Asta e valabil pentru toti parintii. Nu aveti de unde sa stiti ce va aduce viitorul si cel mai rau lucru este sa creati un orizont de asteptare pe care copilul sa nu-l indeplineasca. Chiar daca suntem parinti si ii iubim, asta nu ne da dreptul sa luam toate deciziile in numele lor.

Cunoasteti limitele copiilor dar si abilitatile lor. Nu-i obositi cu activitati care pe voi va sau v-ar fi incantat si care pentru ei sunt o corvoada. Nu e o rusine sa ai un copil normal inzestrat cu o inteligenta la fel de normala. Asa cum nu e o rusine sa ai un copil cu dizabilitate.

Cand ai un copil cu o problema, e normal sa te grabesti, sa "tragi" de el, sa il fortezi. Dar toate au masura. Nimic nu trebuie facut impotriva vointei si a timpului de odihna al copilului.
Nu zic ca e rau sa aiba program de dimineata pana seara, zic ca trebuie sa stiti cat rezista si pentru cat timp si daca nu cumva pe termen lung o astfel de abordare, nu e, poate, cea mai potrivita.

De cand cu diagnosticul, David nu a avut niciodata un program zilnic mai lung decat  4 h de gradinita si cam 1 h sau o 1.5h de terapie 1 la 1. Nu a avut niciodata program de dimineata pana seara. Totusi, mai adaugati la programul asta si cate 2 h de naveta cu masina, cam o ora la dus si de multe ori mai bine de o ora intors la ora de trafic intens, prins in scaunelul de masina pentru a fi cat mai in siguranta in caz de, Doamne fereste, accident. Chiar si asa avea 7 ore pe zi pline de luni pana vineri.

Ar fi fost dificil cu un copil care nu dormea de amiaza si care de multe ori adormea mult dupa miezul noptii, sa il supunem la un astfel de program. Si ii multumesc sotului meu ca m-a adus cu picioarele pe pamant atunci cand eu as fi vrut prea mult si prea deodata.

Dar desigur, fiecare stie mai bine ce are de facut cu propriul copil. Eu va impartasesc din propria mea experienta. Stiu ca sunt copii care au program de dimineata devreme pana seara tarziu. Pentru noi nu a fost si nu e potrivit deocamdata un astfel de program.

Acum nu mai facem naveta la Cluj pentru gradinita sau terapie. Merge la gradinita cele 4 ore.
 Ma multumesc sa lucrez /lucram cu el la masa vreun ceas pe zi maximum- folosim caiete speciale Iar cand e bolnav, nu lucram nimic. Nu e nimic anormal in a lasa copilul in pace, in a-i da timp de respiro. Desigur te multumesti sa te joci cu el, sa corectezi comportamentul cand e cazul. And guess what? Si asta e terapie! Sa nu uiti de el, sa fii atent si implicat !

In primul an de gradinita eram disperata la fiecare raceala, il tineam evident acasa si mi se parea ca pierde foarte mult. Dar toti copiii racesc, mai mult sau mai putin, sistemul lor imunitar e in formare si in confruntare cu mediul. Acum sunt mai relaxata. Mi se pare mai important sa nu faca viroze cu complicatii sau alte boli  mai grave. Asa ca tot la 2-3 saptamani mai apare cate-un episod mai scurt sau mai lung de raceala.

Si ca sa ne intelegem, mai avem un drum lung in fata noastra, cu si pentru David. Desi atipic pentru autism, David este autist ( abtine-ti-va, va rog, cei carora va vine sa presupuneti ca diagnosticul nu a fost bine pus, nu cred ca exista mai mare jignire pentru niste parinti  ca noi !) si asta inseamna ca mai sunt probleme tipice conditiei : autostimulari tactile, vizuale, verbale, hiperactivitate pe care lucram asa cum ne pricepem.

Dar sa lucrezi cu David si sa-l educi... e minunat. La inceput protesteaza, asa, mai mult de dragul conversatiei:
-Mama, lucram mai tarziu....

Cu mama, nu-i de gluma, asa ca se pune la masuta. Deschidem caietul, ne uitam pe modelul de liniute si facem cam 2-3 randuri. Sunt caiete de tip 1 pentru clasa 1 dar formatul este de caiet mare, studentesc. Trecem la matematica, la lucrul cu multimi, orientare spatiala sau la comunicare. Si in mai putin de 10 minute e prins ca nici nu stie cum trece aproape o ora.

Ultimul cadou pentru David este acesta: un caiet special pentru cunoasterea mediului ( varsta 6-7 ani) si un caiet  cu decupaje din care va putea impreuna cu tata sa decupeze si sa-si confectioneze jucarii.


In caz ca nu stiati, David adora cadourile :))
Pe data viitoare! Aveti grija de pitici !












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu